aspectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspectif)

1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.

catifelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. velouté)

1. cu înfățișarea și finețea catifelei; catifelin.
2. (fig.; despre sunete, voce) plăcut, cald, mângâietor.

descompune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.
2. refl. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera.
3. (fig.) a se destrăma.
4. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa.

episod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisode, gr. epeisodion)

1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, desfășurată între două intervenții ale corului.
2. parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații.
3. acțiune secundară legată de acțiunea principală a unui poem, a unui roman etc.
4. (muz.) secțiune mijlocie construită într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalată între părțile principale ale unei compoziții mari.
5. întămplare, incident, fapt accesoriu.

geograf, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. géographe, lat. geopraphus)

1. specialist în geografie, știință care studiază și descrie înfățișarea scoarței pământului și fenomenele care se produc la suprafața ei.
2. (var.) (înv.) gheograf.

gigantozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gigantosaurus)

1. reptilă uriașă erbivoră dinozauriană, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe.