Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. finger)
1. rampă mobilă cu care se leagă burduful de avion în aeroport.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ingérer, lat. ingerere)
1. a îngurgita.
2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ingérable)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (înger + -aș)
1. diminutiv al lui înger; înger (mic), îngerel.
2. epitet dat unui copil frumos; îngerel.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înger[el] + -ea)
1. plantă erbacee cu flori albe (Selinum carvifolia).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ingérence)
1. intervenţie, amestec nedorit în viaţa unei persoane, a unui stat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)
1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.
2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.
3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adogmatique)
2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.
3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.
4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allotriophagie)
1. (med.) tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; apetit pentru substanțe nealimentare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)
1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amortissement)
1. stingere treptată a unei datorii, a unei investiţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémolithe)
1. formaţie (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenţilor de aer din galeriile subterane.