Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophagie)
1. înghiţire inconştientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag şi stomac; aerogastrie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphagie)
1. (med.) incapacitatea de a înghiți, legată de un disconfort (disfagie) sau de o durere (odinofagie).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angine, lat. angina)
1. inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoţită de greutatea de a înghiţi; angor.
2. ~ pectorală = afecţiune caracterizată prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angine, lat. angina)
1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déglutition)
1. actul fiziologic al înghiţirii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dégurgiter)
1. a elimina pe gură conținutul înghițit (înainte ca digestia să-și încheie activitatea); (rar) a voma.