Dictionar

Rezultate secundare (înghițire);):

Manducație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manducatio, fr. manducation)

1. acțiunea de a mânca, cuprinde toate funcțiile anterioare digestiei (apucare, mestecare, insalivație, înghițire); (rar) mâncare.

2. (relig. cat.) comuniune euharistică.