aduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță.

autolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autolithe)

1. rocă magmatică înglobată în altă rocă, împreună cu care a provenit din aceeași magmă inițială.

biostratonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biostratonomie)

1. parte a paleontologiei care studiază condițiile în care au fost înglobate în depozitele sedimentare fosilele, de-a lungul erelor geologice.

cariolimfă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryolymphe)

1. plasmă nucleară în care sunt înglobați cromozomii.

cenobiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cenobio, lat. cenobium)

1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun.
2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună.
3. grup de celule în colonii, la cloroficee.

echivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équivalent, lat. aequivalens)

1. adj. (și s.) care are aceeași valoare, semnificație, același efect cu altceva.
2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeași arie, fără a coincide ca formă.
3. s. n. cantitate de materie, de forță etc. egală cu o alta.
4. mărime, număr, etc. care caracterizează egalitatea de valoare sau de semnificație a două efecte sau acțiuni.
5. marfă care, având înglobată în ea aceeași cantitate de muncă socială cu o altă marfă, servește la exprimarea valorii acesteia.