Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. îngrijora)
1. starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)
1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. angoissant)
1. care provoacă angoasă, îngrijorare profundă; neliniștitor.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anxieux)
1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.
2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quiétude, lat. quietudo)
1. stare de liniște, de calm, de seninătate.
2. (var.) cvietudine, quietudine.
3. (antonime) inchietudine, îngrijorare, neliniște.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inquiétude, lat. inquietudo)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insécurité)
1. stare de nesiguranţă, lipsă de securitate; îngrijorare cauzată de posibilitatea unui pericol.