Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. îngrămădi)
1. acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire.
2. adunare la un loc a unui număr mare de oameni.
3. înghesuire.
4. punere în dezordine într-un spațiu restrâns, împiedicând găsirea la nevoie.
5. așezare în formă de grămadă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. îngrămădi)
1. adunat laolaltă în număr foarte mare.
2. înghesuit.
3. (fam; d. oameni) prost, nepriceput.
4. așezat în formă de grămadă.
5. (fig) copleșit de probleme.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU скученный; сrруппировaнный
Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)
1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affluer, lat. affluere)
1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp.
2. a se deplasa convergent către un punct.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)
1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre oraşe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părţile componente ale unui material.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglomérat)
1. adj. îngrămădit, adunat în grămadă.
2. (despre spații) suprapopulat, ticsit.
3. s.n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte.
4. îngrămădire de materiale vulcanice.
5. produs obţinut prin aglomerarea minereurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)
1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. şut în stâlpul porţii de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.
7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conglomérer, lat. conglomerare)
1. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică.