Dictionar

înlocuitor, -oare

Parte de vorbire:  I. adj.; II. s.m.f., s.n.  
Etimologie: (înlocui + -tor)

1. I. care înlocuiește, care ține locul, care se substituie.
2. II. persoană sau produs, material etc. care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva.
 

baritină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. barytine)

1. (chimie) sulfat natural de bariu (BaSO4), folosit ca înlocuitor al lichidului de sondă, la fabricarea vopselelor, ca material de umplutură în industria hârtiei și a cauciucului et cetera; barită.
 

bemberg

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bemberg)

1. fir de mătase artificială obținut prin extruderea soluției de celuloză.
2. țesătură realizată din acest fir, un înlocuitor mai puțin costisitor și versatil pentru mătasea naturală.
3. țesătură imprimată, pentru lenjerie.
 

dermatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dermatine)

1. produs înlocuitor al pielii, folosit în industria încălțămintei și în marochinărie.
 

dextrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dextrine)

1. substanță albă, produsă prin degradarea parțială a amidonului, folosită la fabricarea unor cleiuri, ca înlocuitor al gumei arabice, apret etc.
 

microdur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro/poros/ + dur/abil/)

1. material sintetic înlocuitor de talpă, rezistent, ușor și flexibil.
 

periston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Periston, n. com.)

1. înlocuitor de plasmă sangvină.