concatenație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concaténation, lat. concatenatio)

1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.

conciliație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conciliation, lat. conciliatio)

1. conciliere.
2. procedură, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor.
3. figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză.

cosmiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmiatrie)

1. specialitate medicală care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice, cu menținerea frumuseții.

deblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debloca)

1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal.

decalaminaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décalaminage)

1. acțiunea de a decalamina și rezultatul ei; înlăturare a calaminei de pe pereții unui motor; decalaminare.

decapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décaper)

1. a curăța suprafața unui material în vederea vopsirii.
2. a nivela, a răzui o suprafață prin înlăturarea unui strat subțire de deasupra.