Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concaténation, lat. concatenatio)
1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănţuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănţuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănţuire de elemente constitutive (cauze şi efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conciliation, lat. conciliatio)
1. conciliere.
2. procedură, în dreptul internaţional, urmărind înlăturarea conflictelor.
3. figură retorică în care se foloseşte un argument „ostil” pentru propria cauză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmiatrie)
1. specialitate medicală care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice, cu menţinerea frumuseţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décalaminage)
1. acțiunea de a decalamina și rezultatul ei; înlăturare a calaminei de pe pereții unui motor; decalaminare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décaper)
1. a curăţa suprafaţa unui material în vederea vopsirii.
2. a nivela, a răzui o suprafaţă prin înlăturarea unui strat subţire de deasupra.