Dictionar

concatenație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concaténation, lat. concatenatio)

1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.
 

conciliație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conciliation, lat. conciliatio)

1. conciliere.
2. procedură, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor.
3. figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză.
 

cosmiatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmiatrie)

1. specialitate medicală care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice, cu menținerea frumuseții.
 

decapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décaper)

1. a curăța suprafața unui material în vederea vopsirii.
2. a nivela, a răzui o suprafață prin înlăturarea unui strat subțire de deasupra.
 

decompresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décompression)

1. reducere a presiunii dintr-un cilindru, dintr-un recipient prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător.
2. (med.) înlăturarea compresiunii (apăsării) exercitate asupra unui organ de către un alt organ mărit; decomprimare.
 

deflator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Deflator)

1. indice al deprecierii banilor, servind la înlăturarea unor efecte ale inflației.