Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înscrie)
1. acțiunea de a (se) înscrie și rezultatul ei.
2. notare, trecere a unui nume într-un registru, într-o listă etc.; înregistrare, înmatriculare.
3. construirea unei figuri geometrice în interiorul altei figuri geometrice, astfel încât unele puncte ale periferiei celei dintâi să se găsească pe periferia celeilalte.
4. (expr.) ~ în fals = procedură prin care se cere unei instanțe judiciare să constate că un act (scris) este fals.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (v. asenta)
1. recrutare.
2. (în special despre cai) înmatriculare pentru o eventuală rechiziție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înmatricula + -bil)
1. care se poate înmatricula.
2. (despre copii) care poate fi înscris la școală.
3. (despre vehicule) care poate primi număr de înmatriculare, care poate fi înscris în circulație.
4. (antonim) neînmatriculabil.