Dictionar

Rezultate secundare (înmormântare.):

Catacombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacombe, it. catacomba)

1. galarie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă).


Catafalc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catafalque, germ. Katafalk)

1. postament pe care se aşază sicriul unui mort până la înmormântare.


Cenotaf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.


Etnotanatologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + tanatologie)

1. disciplină etnologică având ca obiect de studiu riturile de înmormântare ale unui popor.


Exhumaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhumation)

1. acțiunea de a exhuma și rezultatul ei; actul de a dezgropa ceea ce a fost îngropat; exhumare.

2. acțiunea de a dezgropa un cadavru, de a-l scoate din locul său de înmormântare.

3. (geol.) dezvelire a unor forme de relief mai vechi de sub o cuvertură de roci mai noi, erodate.

4. (figurat) acțiunea de a găsi sau de a scoate la iveală lucruri vechi sau nefolosite; acțiunea de a scoate din uitare.

5. (var.) (înv.) exhumațiune.


Funebru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. funèbre, lat. funebris)

1. de înmormântare.

2. marş ~ = marş solemn care se execută de obicei la înmormântări.

3. trist, jalnic; lugubru, sinistru.