Rezultate secundare (înnoiește,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réformateur, lat. reformator)
1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoieşte.
2. (înfăptuitor) al Reformei (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stagnant, lat. stagnans)
1. califică apele care nu curg; stătător.
2. care rămâne nemișcat și nu se reînnoiește.
3. (despre abstracte) care nu evoluează, nu progresează; inactiv; (prin ext.) nefavorabil progresului.
4. (med.) care nu mai circulă și se acumulează într-o anumită parte a corpului.
5. (antonime) curgător; instabil, mobil.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (înnoi + -tor)
1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.
2. (persoană) care inventează ceva.
Parte de vorbire: s.f. (s.m. inventator)
Origine: (cf. fr. inventrice)
1. femeie care a realizat una sau mai multe invenții.
2. (prin ext.) creatoare, care reînnoiește, mărește sau modifică știința sau arta.