Dictionar

înnoitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (înnoi + -tor)

1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.
2. (persoană) care inventează ceva.
3. (persoană) care renovează.
 

novator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. novateur, lat. novator)

1. adj. înnoitor.
2. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare.
 

regenerator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régénérateur)

1. adj. care regenerează; înnoitor.
2. s. n. sistem tehnic pentru regenerarea unui material.
 

renovator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rénovateur)

1. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor.
 

revoluționar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. révolutionnaire)

1. I. care se referă la o revoluție politică, socială etc.
2. care aderă la revoluție sau propagă revoluția.
3. (fig.) care aduce o schimbare semnificativă; care preface radical un anumit domeniu; înnoitor.
4. II. adept al revoluției.
5. persoană care participă la o revoluție.
6. (var.) (înv.) revoluționer.
7. (antonime) antirevoluționar, contrarevoluționar.
 

transformator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. transformateur)

1. adj. care transformă; înnoitor.
2. s. n. aparat, instalație, mașină care transferă energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar.
3. dispozitiv electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența.
4. aparat fotogrammetric care transformă unele imagini în altele.