eclisă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. éclisse)
Etimologie: (fr. éclisse)
1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură.
2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe.