Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT congenitalis
2. FR congénital; inné
3. EN congenital
5. RU врождённый
6. HU veleszületett
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. inné)
1. care se naște cu noi, este ereditar și determinat la naștere, chiar dacă se manifestă după naștere; congenital.
2. (filosofie) care este inerent minții umane și nu dobândit prin experiență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)
2. şcoală ~ă = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat că viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. congénital)
1. se spune despre o particularitate fizică sau psihologică a cărei origine este anterioară nașterii și care persistă sau se dezvoltă în timpul vieții; din naştere, înnăscut, ereditar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dotation, lat. dotatio)
1. capacitate înnăscută care face posibile performanţe; dotare (2).
2. mijloace materiale puse la dispoziţia cuiva prin dotare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f. (învechit)
Origine: (fr. génétiste)
1. I. referitor la genetism, teorie conform căreia o capacitate nu este înnăscută, ci dobândită prin educație.
2. care profesează genetismul, este relativ la genetism.
3. privitor la genetică sau la geneticieni.
4. II. adept al genetismului.
5. specialist în genetică; genetician.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. innéisme)
1. doctrină filozofică fundată pe acceptarea ideilor înnăscute.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. innéiste)
1. I. referitor la ineism, doctrină filozofică care susține că anumite idei, principii sau structuri mentale sunt înnăscute.
2. II. persoană care urmează ineismul; adept al ineismului.