Dictionar

Rezultate principale (înregistra):

înregistra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enregistrer)

1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru.

2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență.

3. (fig.) a întipări, a reține (în memorie).

4. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor).

5. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare.

6. a obține, a realiza succese, rezultate bune.


Rezultate secundare (înregistra):

înregistrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (înregistra)

1. acţiunea de a înregistra; însemnare, înscriere.

2. unitate de informaţie care poate fi distinsă într-un anumit context.


înregistrator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. enregistreur)

1. (aparat, dispozitiv) care înregistrează.


Reînregistra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + înregistra)

1. a înregistra din nou.


Accelerograf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Actinograf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinographe)

1. actinometru înregistrator folosit pentru a măsura efectul radiațiilor asupra materiei vii.


Aerometeorograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerometeorograph)

1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variaţiilor presiunii, temperaturii şi umidităţii aerului.


Aeropletismograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroplethysmographe)

1. aparat pentru înregistrarea modificărilor volumului toracic în timpul respiraţiei.


Agio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggio, fr., engl. agio)

1. diferenţă în plus pe care o poate înregistra cursul pieţei al unei monede sau al unei hârtii de valoare peste valoarea nominală.