Dictionar

cinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinématographie)

1. tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor în mișcare pe film; proiectarea luminoasă pe un ecran a acestor imagini; artă cinematografică; industrie producătoare de filme.
 

documentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (documenta)

1. acțiunea de a (se) documenta.
2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați.
 

endocinematografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. endocinematography, fr. endociné matographie)

1. (med.) tehnica înregistrării și reproducerii imaginilor din interiorul corpului.
 

nistagmografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nystagmographie)

1. tehnica înregistrării mișcărilor nistagmice.
 

orbitografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orbitographie)

1. tehnica înregistrării traiectoriei sateliților artificiali.
2. metodă radiologică pentru diagnosticul neoformațiilor intraorbitale.
 

suport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. support)

1. s. n. ceea ce susține, sprijină un lucru, un obiect.
2. dispozitiv de susținere a unei piese, a unui sistem tehnic etc.
3. parte a peliculei cinematografice pe care este aplicată emulsia fotosensibilă.
4. echipament, material destinat memorării, înregistrării informației în sistemele de calcul.
5. (fig.) sprijin, reazem, ajutor.
6. s. m. (herald.) element exterior al unui blazon care pare a susține un personaj sau un animal.