pirogravură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. pyrogravure)
Etimologie: (fr. pyrogravure)
1. tehnică de ornamentare a suprafeței unor obiecte din lemn, os, piele etc. cu un instrument ascuțit la vârf și înroșit.
2. gravura obținută; obiect pirogravat.