OK
X
afinitate; înrudire
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
affinitas
2.
FR
affinité
3.
EN
affinity;
relationship
4.
DE
Affinität;
Ähnlichkeit;
Annäherung
5.
RU
родство;
сродство
6.
HU
rokonság,
közelállás
afinitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)
1.
potrivire,
asemănare,
apropiere.
2.
proprietate
a
substanțelor
de
a
se
combina
între
ele.
3.
(bot.)
înrudire,
apropiere
generică.
4.
(jur.)
înrudire
prin
alianță.
agnațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)
1.
legătură
de
rudenie
civilă
în
opoziție
cu
înrudirea
naturală
(cognațiune);
rudenie
prin
alianță.
2.
(dreptul
roman)
legătură
de
rudenie
existentă
între
agnați.
amiciție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. amicitia, it. amicizia)
1.
sentiment
reciproc
de
afecțiune
sau
simpatie
între
două
(sau
mai
multe)
persoane,
care
nu
se
bazează
pe
înrudire
sau
atracție
sexuală;
prietenie.
2.
(antonime)
inamiciție,
inimiciție.
cognațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. cognatio)
1.
(dreptul
roman)
înrudire
naturală,
legătură
de
rudenie
după
mamă
și
tată
între
toți
descendenții
direcți;
legătură
de
rudenie
prin
consangvinitate.
2.
(lingv.)
înrudire
a
cuvintelor.
consangvinitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. consanguinité, lat. consanguinitas)
1.
relație
genetică
între
indivizi
dintr-un
strămoș
comun.
2.
înrudire
de
sânge.
3.
calitate
a
unor
roci
magmatice
de
a
fi
asociate
din
punct
de
vedere
petrografic.
consangvinizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (consangvin + -iza)
1.
(biol.)
înrudire
de
sânge
prin
reproducerea
a
două
organisme
care
au
un
strămoș
comun.