Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropisme)
1. concepţie teologică înrudită cu antropocentrismul şi antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. bécassine)
1. (ornit.) pasăre limicolă migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică și cu ciocul foarte lung.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dermopuncture)
1. metodă terapeutică înrudită cu acupunctura tradiţională, dar mai simplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eider, isl. aeder)
1. pasăre marină din regiunile scandinave, înrudită cu raţa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. phrygien)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Frigia.
2. (s. f.) limbă indo-europeană veche, înrudită cu traca, cunoscută din inscripțiile cu caractere grecești.
3. bonetă ~ă = bonetă cu vârful ascuțit întors spre față, purtată în antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789 ca simbol al libertății.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. gospel)
1. gen de muzică creștină cu dominanțe vocale care variază în funcție de cultură și utilizarea puternică a armoniei cu versurile creștine; muzică religioasă a negrilor înrudită cu bluesul şi jazul.