înscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. /s’/inscrire)

1. tr. a consemna în scris, a menționa într-o listă, într-un registru etc.
2. a~ în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals; (p. ext.) a contesta, a demonstra un fals.
3. (fig.) a însemna, a consemna.
4. a construi o figură geometrică în perimetrul alteia.
5. (sport) a realiza un punct; a marca.
6. tr., refl. a (se) înregistra, a se înmatricula.
7. a intra, a primi într-o organizație, într-un partid etc.

exînscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ex2- + înscrie)

1. a construi o figură geometrică în afara alteia, astfel ca unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua.

înscriere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. înscrie)

1. acțiunea de a (se) înscrie și rezultatul ei.
2. notare, trecere a unui nume într-un registru, într-o listă etc.; înregistrare, înmatriculare.
3. construirea unei figuri geometrice în interiorul altei figuri geometrice, astfel încât unele puncte ale periferiei celei dintâi să se găsească pe periferia celeilalte.
4. (expr.) ~ în fals = procedură prin care se cere unei instanțe judiciare să constate că un act (scris) este fals.
5. (înv.) inscripție.

reînscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réinscrire)

1. a (se) înscrie din nou.

arcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcade)

1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite.

atriogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atriogramme)

1. înscriere grafică a activității electrice a atriilor inimii.

bilanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bilancierre)

1. adj. cu caracter de bilanț.
2. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor.

bisel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bissel)

1. dispozitiv la osiile unor locomotive, la înscrierea în curbe.

bloc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.

boghiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bogie)

1. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor.