înscriere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. înscrie)

1. acțiunea de a (se) înscrie și rezultatul ei.
2. notare, trecere a unui nume într-un registru, într-o listă etc.; înregistrare, înmatriculare.
3. construirea unei figuri geometrice în interiorul altei figuri geometrice, astfel încât unele puncte ale periferiei celei dintâi să se găsească pe periferia celeilalte.
4. (expr.) ~ în fals = procedură prin care se cere unei instanțe judiciare să constate că un act (scris) este fals.
5. (înv.) inscripție.

arcadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcade)

1. element de arhitectură dintr-un arc și din elementele care îl susțin.
2. motiv decorativ constând din înscrierea ritmică a unor arce de cerc.
3. porțiune anatomică (osoasă) în formă de arc; partea curbată a osului frontal, deasupra ochiului.
4. (geol.) microrelief de forma unui arc suspendat; portal.
5. fiecare dintre părțile unei șei, sub formă de punți arcuite.

atriogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atriogramme)

1. înscriere grafică a activității electrice a atriilor inimii.

bilanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bilancierre)

1. adj. cu caracter de bilanț.
2. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor.

bisel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bissel)

1. dispozitiv la osiile unor locomotive, la înscrierea în curbe.

boghiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. bogie)

1. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor.

hat-trick

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hat-trick)

1. performanță a unui jucător de fotbal sau hochei pe gheață constând din înscrierea a trei goluri sau puncte consecutive în același meci.