Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cachet)
1. carnet în care se înseamnă fiecare lecţie pe care o ţine un profesor.
2. plată făcută după numărul de lecţii predate.
3. (filat.) plic ştampilat din prima zi a emisiunii timbrelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Korrektur, lat. corectura)
1. corectare a greşelilor de culegere în cursul tipăririi unui text.
2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greşelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. excelsior, comparativ al lui excelsus)
1. latinism care înseamnă „mai sus, mai înalt”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exulcération)
1. (med.) ulcerație superficială, ușoară, a pielii sau a mucoaselor (care înseamnă începutul unui ulcer).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insignifiant)
1. care nu înseamnă nimic; neînsemnat.
Parte de vorbire: adv., adj. invar.
Origine: (lat. post-mortem)
1. expresie latină care înseamnă „după moarte”.