Dictionar

însemna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. insignare)

1. tr. a face un semn distinctiv.
2. a scrie.
3. a delimita.
4. intr. a avea un anumit înțeles; a marca.
5. (despre cuvinte) a avea accepția de...
6. a avea o anumită importanță, valoare.
 

adnota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adnotare)

1. a face însemnări pe marginea unui text.
 

adnotare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adnota)

1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație.
 

adnotator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. adnotator)

1. cel care adnotează, care face note sau însemnări pe marginea unui text.
 

agendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. agenda)

1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notițe referitoare la anumite date.
2. ordine de zi.
 

anodin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anodin)

1. care este lipsit de importanță; neimportant, neînsemnat.
2. care este nesemnificativ, insignifiant; care nu are valoare.
3. care nu produce rău; fără consecințe; inofensiv.
4. care este tern, plictisitor, fără caracteristici speciale.
 

arguție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. argutie, lat. argutia)

1. argumentare sprijinită pe fapte neînsemnate, fără semnificație.
2. subtilitate exagerată în argumentare, folosită pentru a compensa slăbiciunea, golul sau falsitatea gândirii.