Rezultate secundare (însemnare.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)
1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. colophon, gr. kolophon)
1. însemnare la sfârşitul unei cărţi în epoca manuscriselor şi a incunabulelor, date privind tipograful, data şi locul unde e lucrat, autorul şi titlul lucrării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (înregistra)
1. acţiunea de a înregistra; însemnare, înscriere.
2. unitate de informaţie care poate fi distinsă într-un anumit context.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. natation, lat. notatio)
1. însemnare, înregistrare, notă.
2. sistem de semne convenţionale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare.
3. ~ muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale şi a diferitelor raporturi dintre ele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. note, it., lat. nota)
1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).
2. articol publicistic de proporții reduse.
3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.
4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.
5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.
6. element component caracteristic unei noțiuni.
7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.
8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.
9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie să le achite cineva.
10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. notice)
2. (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecţie etc.