Dictionar

colațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collation)

1. colaționare.
2. date într-o fișă de bibliotecă privind paginația și numărul de volume, formatul, ilustrațiile și materialul însoțitor.
3. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.
4. gustare.
 

companion, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compagnon)

1. camarad, tovarăș; însoțitor.
 

dadofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. dadophoros)

1. (ant.) purtător de faclă, însoțitor al zeului Mithra.
 

lictor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lictor)

1. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii.
 

hoidreț

Parte de vorbire:  s.m. (înv. și reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. însoțitor al unui orb.