Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)
1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétyle)
1. (la arabi) piatră neagră care însoţea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboşari şi femei dansând.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptie)
1. (ant.) probă de iniţiere cu care se încheia educaţia spartană.
2. expediţie nocturnă de asasinare în masă a iloţilor, care însoţea această probă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fascis)
1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoţeau pe dictatori, consuli etc.
2. faşină.
3. (herald.) figură orizontală având lăţimea ceva mai puţin de 1/3 din lăţimea scutului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paranymphe, lat. paranympha)
1. (la vechii greci) fată care o însoţea pe mireasă la ceremonialul căsătoriei.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. paidagogia)
1. cel care instruieşte, educă pe copii, pe tineri; educator, (prin ext.) profesor.
2. specialist în pedagogie, știința și arta educației.
3. (antic.) sclav instruit care însoţea şi învăţa pe copiii stăpânului la şcoală.