Rezultate secundare (însuşirii):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)
1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.
2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comparatio, după fr. comparaison)
1. stabilire a asemănărilor şi deosebirilor dintre lucruri, fiinţe, idei; comparare.
2. categorie gramaticală a adjectivului şi adverbului, prin care se evidenţiază un anumit grad al însuşirii.
3. termen de ~ = expresie, idee care serveşte pentru a compara ceva.
4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consécutif)
1. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv.
2. complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instruction, lat. instructio)
1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ.
2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor.
4. judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (meta- + educaţie)
1. pregătire educativă necesară omului contemporan în vederea însuşirii deprinderilor de a utiliza atât cantitatea de informaţie tehnico-ştiinţifică şi culturală, cât şi sistemele de comunicare şi de documentare existente.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)
1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.
2. care reprezintă o negație.
3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
4. ostil progresului; distructiv.
5. (despre numere) mai mic decât zero.
6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.
7. (poligr.) literă albă pe fond închis.