Dictionar

Rezultate secundare (însuşirii):

Afirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.

2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.


Comparaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comparatio, după fr. comparaison)

1. stabilire a asemănărilor şi deosebirilor dintre lucruri, fiinţe, idei; comparare.

2. categorie gramaticală a adjectivului şi adverbului, prin care se evidenţiază un anumit grad al însuşirii.

3. termen de ~ = expresie, idee care serveşte pentru a compara ceva.

4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acţiuni.


Consecutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consécutif)

1. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv.

2. complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă.


Instrucţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. instruction, lat. instructio)

1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ.

2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.

3. (jur.) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor.

4. judecător de ~ = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale.


Metaeducaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (meta- + educaţie)

1. pregătire educativă necesară omului contemporan în vederea însuşirii deprinderilor de a utiliza atât cantitatea de informaţie tehnico-ştiinţifică şi culturală, cât şi sistemele de comunicare şi de documentare existente.


Negativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ)

1. adj. care neagă, tăgăduiește ceva.

2. care reprezintă o negație.

3. (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.

4. ostil progresului; distructiv.

5. (despre numere) mai mic decât zero.

6. s. n. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat.

7. (poligr.) literă albă pe fond închis.