Rezultate secundare (însușirile):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)
1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adéquat, lat. adaequatus)
2. (fil.) care reflectă corect însuşirile esenţiale ale unui obiect sau fenomen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anorganique)
1. (despre corpuri) lipsit de însuşirile materiei vii.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entraîner)
1. tr., refl. a(-şi) conserva şi dezvolta însuşirile fizice prin exerciţii metodice.
2. tr. a atrage, a stimula (într-o discuţie, acţiune etc.).
3. a trage după sine, a pune în mişcare.
4. refl. a se înflăcăra.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avantager)
1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza.
2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însuşirile fizice ale cuiva.