Dictionar

Insaliva

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (în- + salivă, cf. fr. insaliver)

1. a înmuia alimentele cu salivă.


Insalivare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. insaliva)

1. înmuiere a alimentelor cu salivă; insalivat, insalivație.


Insalivaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insalivation)

1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.

2. (var.) (înv.) insalivațiune.


Insalubritate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insalubrité)

1. starea a ceea ce este insalubru.

2. (anton.) salubritate.


Insalubru

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT insaluber

2. FR nuisible à la santé

3. EN injurious to health; detrimental to health; unwholesome

4. DE ungesund

5. RU нездоровый; вредный для здоровя

6. HU egészségtelen


Insalubru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insalubre)

1. neigienic, dăunător sănătăţii.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abdominal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abdominal)

1. care se referă la abdomen, care aparține abdomenului; ventral.

2. cavitate = cavitate cuprinsă între pereții abdomenului; cavitatea abdomenului.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Acromanţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformaţia norilor.


Acromegal, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).

2. II. persoană atinsă de acromegalie.


Addubitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.