Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission)
1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operaţie de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operaţii comerciale în comision, reţinută de cel care face (sau mijloceşte) operaţia.
4. remuneraţie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)
1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).
2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.
3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).
4. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).
5. intr. (jur.) a face o depoziţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décharger)
1. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcţie etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fonction, lat. functio)
1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă.
2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție.
3. (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.
4. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale.
5. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă.
6. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile.
7. a fi în ~ de... = a depinde de...
8. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fonction, lat. fonctio, -onis)
1. activitate care tinde spre un anumit scop.
2. activități specifice atașate ființei umane, naturii sale, sexului său, personalității sale (ex. ~a maternă).
3. activități atașate ființei umane ca membru al unei societăți (ex. ~ politică).
4. activități specifice, de natură profesională, atașate unei persoane.
5. activitate, atribuție determinată, legată de un loc de muncă, de un birou.
6. ansamblu de obligații și îndatoriri inerente exercitării unei activități administrative.
7. (prin ext.) însărcinare, slujbă.
8. ~ publică = funcție exercitată în cadrul unei administrații, unei organizații dependentă de stat.
9. (biologie) ansamblu de proprietăți active ale unui organ (ex. ~a de reproducere).
10. (biologie) activitate la care un organ este adaptat datorită structurii sale.
11. (matem.) relație între două mulțimi de elemente X și Y care asociază fiecărui element al lui X un element al lui Y (mulțimea X se numește domeniu și mulțimea Y se numește codomeniu).
12. (logică) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.
13. (mat., log.) relație constantă între două sau mai multe variabile, astfel încât orice modificare a valorii uneia să corespundă în mod regulat unei modificări a valorii celorlalte.
14. (programare) transformarea unui obiect într-un alt obiect; (în special) subrutină care returnează un rezultat.
15. (gramatică) relații reciproce între termenii unei propoziții și care asigură echilibrul acesteia.
16. (gramatică) relație gramaticală pe care elementele unei structuri (categoriile) o întrețin între ele.
17. (muzică) locul unui acord într-o suită sau o serie muzicală, constând de obicei din tonică, subdominantă și dominantă.
18. (glosematică) orice relație între doi termeni.
19. (psihologie) ansamblu de operații la care pot contribui activitățile noastre psihice și care sunt caracteristice acestora.
20. (chimie) grup remarcabil de atomi care are o reactivitate specială în interiorul unei molecule.
21. (loc.) în ~ de = în raport cu cineva sau ceva care poate varia.
22. (loc.) a fi în ~ de = a fi în raport, în relație cu cineva sau ceva care poate varia.
23. (var.) funcțiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mission, lat. missio)
1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.
2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.
3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.
4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.