abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

alteritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altérité, lat. alteritas)

1. (fil.) trecere a unei existențe de la o stare la alta.
2. existența, ființa privită din punct de vedere diferit de ea însăși.

angusticlavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angusticlave)

1. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană.
2. toga însăși.

aromă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arome, lat., gr. aroma)

1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum.
2. substanța însăși.

artritism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthritisme)

1. predispoziție constituțională la unele boli articulare și de nutriție; boala însăși.

aseitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aseitas)

1. (în scolastică) caracterul unei entități de a avea ea însăși cauza și principiul propriei sale existențe.