Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérité, lat. alteritas)
1. (fil.) trecere a unei existenţe de la o stare la alta.
2. existenţa, fiinţa privită din punct de vedere diferit de ea însăşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angusticlave)
1. fâşie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arome, lat., gr. aroma)
1. emanaţie a unor substanţe mirositoare; parfum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthritisme)
1. predispoziţie constituţională la unele boli articulare şi de nutriţie; boala însăşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aseitas)
1. (în scolastică) caracterul unei entităţi de a avea ea însăşi cauza şi principiul propriei sale existenţe.