abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

ad patres

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. ad patres, la strămoşi)

1. (fam.) a se întoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide.

anteversie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéversion)

1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
4. (var.) anteversiune.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.

ardent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ardent, lat. ardens)

1. înflăcărat, înfocat, pasionat.
2. (despre nave) care, sub acţiunea vântului, se întoarce cu prora în direcţia din care bate vântul.

bordee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordée)

1. ansamblul tunurilor de pe o navă.
2. salvă executată cu toate tunurile de acelaşi calibru ale unei nave dintr-un bord.
3. porţiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive.
4. distanţă parcursă de un velier între două volte succesive.

braca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. braquer)

1. tr. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct.
2. a orienta roţile directoare ale unui automobil pentru a vira.
3. a înclina comenzile unui aparat de zbor.
4. intr. a întoarce (un vehicul), a vira.