abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

anteversie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéversion)

1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
4. (var.) anteversiune.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.

cabriolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabriole)

1. salt al calului cu întoarcere pe loc.

ciclu 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cycle, lat. cyclus)

1. succesiune, şir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeaşi ordine.
2. teoria ~ ului istoric = teorie care susţine că procesul istoric se desfăşoară în cerc închis, printr-o „veşnică întoarcere”.
3. serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene.
4. serie de producţii literare, muzicale, de opere ştiinţifice etc. având o temă comună.
5. lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe.
6. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade.
7. ~ pe secundă = herţ; ~ de producţie = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producţie, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producţiei.

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat.
2. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule.

convoluţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convolution)

1. întoarcere, răsucire.
2. (mat.) funcţie de compunere a două funcţii de repartiţie, care conduce la o nouă funcţie de repartiţie.