Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat.
2. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lakiste)
1. adj., s. m. f. (poet) care aparţine şcolii lakiste.
2. adj. şcoală ~ă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizaţia industrială, recomandând întoarcerea la viaţa patriarhală şi la natură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mormonisme)
1. doctrină a unei secte creştine din SUA, care propovăduia întoarcerea apropiată a lui Cristos.
2. doctrina religioasă a mormonilor, religie bazată pe această doctrină.
3. doctrina Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. naturisme)
1. curent literar-artistic caracterizat prin tendința de a reflecta natura, prin cultul pentru natură.
2. teorie care afirmă ca ideal moral întoarcerea la natură.
3. cultul religios al naturii.
4. teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca.
5. sistem terapeutic bazat exclusiv pe factori naturali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-hippocratisme)
1. curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. oikophobia)
1. teamă morbidă de întoarcerea acasă după ieşirea din spital.