Rezultate secundare (întocmai):
Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)
Origine: (it. accurato)
1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Zitat)
1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei.
2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïncide, lat. coincidere)
1. a se întâmpla, a se produce în acelaşi timp.
2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai.
3. (despre linii, figuri) a se suprapune perfect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copie, lat. copia)
1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic.
2. ~ standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. dicta)
1. acțiunea de a dicta și rezultatul ei; dictat (ex. scriere după ~).
2. lucrare şcolară pentru reproducerea în scris a unui text dictat.
3. pronunțare clară a unor cuvinte, texte, cifre etc. pentru ca acestea să poată fi reproduse (scrise, înregistrate) întocmai.
4. impunere categorică a unor norme sau reguli prestabilite; (prin ext.) ordin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exact, lat. exactus)
1. (şi adv.) conform cu realitatea, întocmai, chiar.
2. ştiinţe ~e = ştiinţe în care formulările se pot prezenta în formă matermatică.
3. care reproduce întocmai un model; fidel.