Rezultate secundare (întors,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)
1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.
2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bonjur + -ist)
1. nume dat tinerilor români progresişti întorşi de la studii din Franţa, la mijlocul sec. XIX, care (se) salutau cu „bonjur”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. contrassaluto)
1. (marină) salut întors de o navă care tocmai a fost salutată; răspuns la un salut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contourné)
1. (herald.; despre animale, păsări) din profil, întors spre stânga.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convers, lat. conversus)
1. (despre judecăţi, raţionamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecăţii sau a altera adevărul ei.
2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre...
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convoluté, lat. convolutus)
1. (botanică) (despre organe) cu marginile răsucite în formă de cornet.
2. care este răsucit în formă de cornet în jurul unui corp sau în jurul lui însuși.
3. răsucit, întors asupra lui însuși.