Dictionar

Conflua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confluer, lat. confluere)

1. (despre cursuri de apă) a se împreuna, a se vărsa (unul într-altul).

2. (fig.) a tinde spre acelaşi ţel, a aspira, a năzui.


Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.


Deviaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déviation, lat. deviatio)

1. abatere faţă de o direcţie normală dată.

2. ~ de sept = deformare a septului nazal.

3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură şi altă funcţie.

4. ~ sexuală = practicarea relaţiilor erotice între parteneri aparţinând aceluiaşi sex; homosexualitate.

5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).

6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord.


Locomoţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. locomotion)

1. mişcare, deplasare dintr-un loc într-altul.


Pompă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pompe)

1. maşină de forţă, agregat la deplasarea unui fluid dintr-un anumit spaţiu într-altul.

2. cişmea din care se scoate apa din pompare.


Potamodrom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (potamo- + -drom)

1. (despre peşti) care migrează dintr-un râu într-altul.