Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baladeur)
1. sistem compus dintr-una sau mai multe roţi dinţate, montate pe un arbore canalat şi deplasabile în lungul axei, care, angrenate cu roţi dinţate de pe alţi arbori, pot transmite viteze diferite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commuter, lat. commutare)
1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite.
2. a racorda un circuit electric la reţea.
3. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară.
4. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (comuta)
1. acţiunea de a comuta; comutaţie.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară.
3. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
1. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creştine.
2. mişcare ~ă = mişcare religioasă care urmăreşte reuniunea tuturor bisericilor creştine într-una singură; ecumenism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. monotematismo)
1. (muz.) principiu de compoziţie în care o temă revine în mai multe părţi sau temele tuturor părţilor sunt sintetizate într-una singură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obversion)
1. (log.) operaţie logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecăţii rămânând acelaşi.