OK
X
absolutism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absolutisme)
1.
regim
politic
în
care
un
monarh
concentrează
în
mâinile
sale
întreaga
putere;
autocrație.
2.
concepție
care
stă
la
baza
unei
monarhii.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
asociaționism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. associationnisme)
1.
concepție
în
psihologie
potrivit
căreia
întreaga
dezvoltare
a
vieții
psihice
trebuie
explicată
prin
asociațiile
dintre
diverse
stări
și
fenomene
psihice
elementare.
autocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1.
formă
de
guvernare
în
care
întreaga
putere
este
concentrată
în
mâna
unei
singure
persoane;
tiranie,
absolutism.
2.
stat
cu
o
asemenea
formă
de
guvernare.
caracteristic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caractéristique)
1.
adj.
care
constituie
trăsătura
distinctivă
a
cuiva
sau
a
ceva.
2.
s.
f.
însușire
tipică
predominantă,
proprie
unei
ființe,
unui
lucru,
fenomen
etc.
3.
partea
întreagă
a
unui
logaritm.
4.
curbă
reprezentând
variația
unei
mărimi
importante
a
unui
sistem
fizic
sau
tehnic
în
funcție
de
un
anumit
parametru.
5.
mărime,
element
care
determină,
dintr-un
anumit
punct
de
vedere,
modul
de
funcționare
a
unui
sistem
tehnic.
6.
(stat.)
trăsătură
cantitativă
comună
a
unui
fenomen
sau
proces
social-economic.
comanditat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. commandité)
1.
(asociat)
care
răspunde
solidar
nelimitat,
cu
întreaga
sa
avere
pentru
angajamentele
societății
în
comandită.