Dictionar

Rezultate secundare (întreagă):

Absolutism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.

2. concepție care stă la baza unei monarhii.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Asociaţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. associationnisme)

1. concepţie în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieţii psihice trebuie explicată prin asociaţiile dintre diverse stări şi fenomene psihice elementare.


Autocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.

2. stat cu o asemenea formă de guvernare.


Caracteristic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caractéristique)

1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.

2. s. f. însuşire tipică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, fenomen etc.

3. partea întreagă a unui logaritm.

4. curbă reprezentând variaţia unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcţie de un anumit parametru.

5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcţionare a unui sistem tehnic.

6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.


Comanditat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commandité)

1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societăţii în comandită.