Rezultate secundare (întreagă):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)
1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. associationnisme)
1. concepţie în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieţii psihice trebuie explicată prin asociaţiile dintre diverse stări şi fenomene psihice elementare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocratie, gr. autokrateia)
1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caractéristique)
1. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva.
2. s. f. însuşire tipică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, fenomen etc.
3. partea întreagă a unui logaritm.
4. curbă reprezentând variaţia unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcţie de un anumit parametru.
5. mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcţionare a unui sistem tehnic.
6. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commandité)
1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societăţii în comandită.