Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. întrebuința)
1. acțiunea de a (se) întrebuința și rezultatul ei; folosință, utilizare, uz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéropiésothérapie)
1. (med.) metodă terapeutică bazată pe întrebuințarea aerului comprimat sau rarefiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. air-taxi)
1. avion utilitar cu întrebuinţări multiple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aloès, lat., gr. aloe)
1. plantă exotică din familia liliaceelor, din ale cărei frunze se extrage o substanţă întrebuinţată în medicină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthranilique)
1. acid ~ = pulbere cristalină incoloră, solubilă în apă şi în alcool, folosită ca reactiv, ai cărei derivaţi sunt întrebuinţaţi în parfumerie; acid aminobenzoic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. bandiera)
1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.