Dictionar

aeropiezoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéropiésothérapie)

1. (med.) metodă terapeutică bazată pe întrebuințarea aerului comprimat sau rarefiat.
 

destinatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. destinatoire, lat. destinatorius)

1. care fixează o destinație.
2. care atribuie întrebuințarea, folosirea unui lucru.
 

dialogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialogisme)

1. arta dialogului; întrebuințarea dialogului în expunerea ideilor, a sentimentelor etc.
 

obstrucționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obstructionnisme)

1. tactică sistematică (parlamentară) în întrebuințarea de obstrucții (2).
 

polisindeton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polysyndète, gr. polysyndeton)

1. figură de stil constând în întrebuințarea repetată a unei conjuncții pentru a da mai multă energie unui discurs.
 

pseudofonetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudo-phonétisme)

1. sistem ortografic propus de Aron Pumnul, prin întrebuințarea unui anumit semn pentru un anumit sunet, în mod independent de sunetul originar din care provine cel românesc.