Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self questioning)
1. autoinvestigaţie prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuşi întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. interviewé)
1. I. căruia i s-a luat un interviu; (înv.) interviat.
2. II. persoană care dă un interviu, care răspunde la întrebările unui jurnalist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle)
1. (ant.) răspuns profetic al anumitor divinități la întrebările adresate prin persoane care pretindeau că pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profeție.
2. loc unde se făceau asemenea preziceri.
3. cel despre care se credea că poate prevesti viitorul.
4. hotărâre dată de o persoană cu autoritate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réinterroger)
1. a interoga din nou, schimbând întrebările, ordinea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verbe, lat. verbum)
1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune sau o stare.
2. (poet.; sg.) cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj.
3. (inform.) parte a unei instrucţiuni care precizează întrebările puse unui ordinator.