Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détacher)
1. tr., refl. a (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg); a (se) decupa (II).
3. refl. (sport) a ieşi în evidenţă; a se distanţa, a întrece categoric.
4. (fig.) a se desprinde, a se îndepărta de o situaţie, de o preocupare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (defalca)
1. (despre un întreg) despărțit.
2. repartizat pe etape, pe persoane etc.
3. (înv.) (despre iarbă) cosit.