Dictionar

Rezultate secundare (întreg,):

Complet; întreg

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT completus

2. FR complet; entier

3. EN complete; perfect; thorough

4. DE vollständig; vollzählig

5. RU зaвершенный; полный

6. HU teljes, hiánytalan


întregime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întreg + -ime)

1. calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine.

2. (concret.) ansamblul elementelor care constituie un tot.

3. (figurat) sănătate.

4. deplinătate a facultăților mintale.

5. (loc. adv.) în ~ = cu totul, de tot, complet.

6. (înv.) (loc. adv.) cu ~ = cu înțelepciune.

7. (expr.) mai ~a = mai tot, aproape tot.


întregitor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (întregi + -tor)

1. (persoană) care întregește, care reface unitatea a ceva.

2. (persoană) care completează sau recompune ceva.


Tot; întreg

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT totus

2. FR tout; entière

3. EN all; entire

4. DE ganz; völlig

5. RU весь; цельный

6. HU teljes; egész


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Alicotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliquote)

1. parte ~ = mărime care se cuprinde de un număr exact de ori într-un întreg.


Alicuantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliquante)

1. parte ~ = mărime care nu este cuprinsă de un număr exact de ori într-un întreg.


Alomorfoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allomorphosis)

1. alometrie privind relaţiile dintre o parte şi întreg, sau dintre o parte şi o alta a întregului din seriile structurale ale organismului.


Amputaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amputation, lat. amputatio)

1. acțiunea de a amputa; amputare, amputat.

2. operație care constă în separarea unei părți sau a întregului membru de corp.

3. îndepărtarea chirurgicală a unui organ, a unui viscer sau a unui țesut.

4. malformație constând în lipsa sau dispariția unui organ util.

5. (var.) (înv.) amputațiune.


Aneantiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. anéantir)

1. tr. a distruge în întregime, a nimici.

2. refl. (fig.) a se spulbera, a dispărea.