OK
X
complet; întreg
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
completus
2.
FR
complet;
entier
3.
EN
complete;
perfect;
thorough
4.
DE
vollständig;
vollzählig
5.
RU
зaвершенный;
полный
6.
HU
teljes,
hiánytalan
întregime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (întreg + -ime)
1.
calitatea
de
a
fi
întreg;
totalitate,
plenitudine.
2.
(concret.)
ansamblul
elementelor
care
constituie
un
tot.
3.
(figurat)
sănătate.
4.
deplinătate
a
facultăților
mintale.
5.
(loc.
adv.)
în
~
=
cu
totul,
de
tot,
complet.
6.
(înv.)
(loc.
adv.)
cu
~
=
cu
înțelepciune.
7.
(expr.)
mai
~a
=
mai
tot,
aproape
tot.
întregitor, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (întregi + -tor)
1.
(persoană)
care
întregește,
care
reface
unitatea
a
ceva.
2.
(persoană)
care
completează
sau
recompune
ceva.
tot; întreg
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
totus
2.
FR
tout;
entière
3.
EN
all;
entire
4.
DE
ganz;
völlig
5.
RU
весь;
цельный
6.
HU
teljes;
egész
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
alicotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aliquote)
1.
parte
~
=
mărime
care
se
cuprinde
de
un
număr
exact
de
ori
într-un
întreg.
alicuantă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aliquante)
1.
parte
~
=
mărime
care
nu
este
cuprinsă
de
un
număr
exact
de
ori
într-un
întreg.
alomorfoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. allomorphosis)
1.
alometrie
privind
relațiile
dintre
o
parte
și
întreg,
sau
dintre
o
parte
și
o
alta
a
întregului
din
seriile
structurale
ale
organismului.
amputație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amputation, lat. amputatio)
1.
acțiunea
de
a
amputa;
amputare,
amputat.
2.
operație
care
constă
în
separarea
unei
părți
sau
a
întregului
membru
de
corp.
3.
îndepărtarea
chirurgicală
a
unui
organ,
a
unui
viscer
sau
a
unui
țesut.
4.
malformație
constând
în
lipsa
sau
dispariția
unui
organ
util.
5.
(var.)
(înv.)
amputațiune.
aneantiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. anéantir)
1.
tr.
a
distruge
în
întregime,
a
nimici.
2.
refl.
(fig.)
a
se
spulbera,
a
dispărea.